Cine este George?

George este un nume generic pentru copiii din “sistem” (sistemul de protecție a copilului), care ajunși la o anumită vârstă, de obicei 18 ani, trebuie să părăsească orfelinatul, centrul de plasament, casa asistentului maternal. Un profil al lui “George”, ar suna cam așa: copil abandonat la naștere, care a stat 2 luni în maternitate, apoi a fost transferat la spitalul din orășelul de care aparține domiciliul mamei biologice, unde a mai stat 7 luni. A ajuns apoi la un asistent  maternal, cu care a crescut până la 4 ani, când a fost transferat la un altul. Au mai trecut 4 ani și asistentul maternal al lui George s-a pensionat, așa că el a ajuns într-un centru de plasament și după încă 2 ani a fost mutat la altul. George are un ușor retard dobândit și a fost la o școală specială și apoi la o școală profesională. Acum este un tânăr care trebuie să plece din centrul de plasament, dar nu are idee încotro să o apuce și nici abilitățile necesare să se descurce singur. Să ne gândim o clipă cum eram noi la 18 ani. Câți dintre noi eram capabili să fim pe cont propriu? Să lucrăm, să plătim chirie, întreținere, să ne cumpărăm alimente, haine și tot ce mai avem nevoie? Și să ne mai imaginăm că am trecut prin experiențele de viață ale lui George, că am crescut fără părinți, fără stabilitate, că am fost dezrădăcinați de fiecare dată când ne-am închipuit că lucrurile merg bine și poate ne-am atașat de cineva.

​

După 5 ani de voluntariat, în care am lucrat cu copiii abandonați în spitale și în centre de plasament, ne-am dat seama că după multă muncă, atât a angajaților din centre, cât și a noastră, a voluntarilor, cei care ies din sistem totuși nu au perspective prea bune. Mulți se pierd în zgomotul și viteza vieții și ajung în situații disperate din care nu mai știu cum să iasă.